scripture 성경읽기표 — 맥체인 1년 통독

맥체인 성경 여정

성경읽기표 — 맥체인 1년 통독

성경읽기표를 따라 하루 4본문을 읽으며 1년에 구약 1회, 신약과 시편을 2회 통독합니다.

오늘로 진도표 보기
365 1년 고정 통독표
4 하루 4본문
269 선택한 일차
‹ 269일차 / 총 365일 ›
역본
가정 예배 · 구약 사무엘하 22 가정 예배 · 신약 갈라디아서 2 개인 경건 · 구약/시편 에스겔 29 개인 경건 · 신약 시편 78:1-37

통독 확인

이 일차의 맥체인 본문을 완료했나요?

확인 버튼을 누르면 마이페이지 맥체인 진도표에 완료로 기록됩니다.

로그인하고 완료 기록
가정 예배 · 구약

사무엘하 22

본문 열기 →
22장

David's Song of Thanksgiving

1Și David a spus DOMNULUI cuvintele acestei cântări în ziua în care DOMNUL l-a eliberat din mâna tuturor dușmanilor săi și din mâna lui Saul;

2Și a spus: DOMNUL este stânca mea și fortăreața mea și eliberatorul meu;

3Dumnezeul stâncii mele; în el mă voi încrede; el este scutul meu și cornul salvării mele, turnul meu înalt și locul meu de scăpare, salvatorul meu; tu mă salvezi din violență.

4Voi chema pe DOMNUL, care este demn de laudă; astfel voi fi salvat din mâna dușmanilor mei.

5Când valurile morții m-au încercuit, potopurile oamenilor neevlavioși m-au înspăimântat;

6Întristările iadului m-au încercuit; capcanele morții m-au întâmpinat.

7În strâmtorarea mea l-am chemat pe DOMNUL și am strigat către Dumnezeul meu; și el mi-a auzit vocea din templul său și strigătul meu a ajuns în urechile lui.

8Atunci pământul s-a zguduit și s-a cutremurat; temeliile cerului s-au mișcat și au fost zguduite, pentru că s-a înfuriat.

9Un fum s-a înălțat din nările lui și foc mistuia din gura lui; cărbuni s-au aprins prin el.

10El de asemenea a aplecat cerurile și a coborât; și întuneric era sub picioarele lui.

11Și călărea pe un heruvim și zbura; și a fost văzut pe aripile vântului.

12Și a făcut întunericul să fie corturi de jur împrejurul lui, ape întunecoase și nori groși ai cerurilor.

13Prin strălucirea de dinaintea sa au fost aprinși cărbuni de foc.

14DOMNUL a tunat din cer și cel Preaînalt și-a înălțat vocea.

15Și a trimis săgeți și i-a împrăștiat; fulgerul și i-a învins.

16Și albiile apelor au apărut, temeliile lumii s-au dezgolit, la mustrarea DOMNULUI, la pufnirea suflării nărilor sale.

17El a trimis din înalt, m-a luat, m-a scos din multe ape.

18M-a eliberat de dușmanul meu puternic și de cei ce m-au urât; fiindcă erau prea puternici pentru mine.

19M-au întâmpinat în ziua nenorocirii mele, dar DOMNUL a fost sprijinul meu.

20M-a dus de asemenea într-un loc larg; m-a eliberat, pentru că a găsit plăcere în mine.

21DOMNUL m-a răsplătit conform dreptății mele; mi-a întors conform curăției mâinilor mele.

22Pentru că am ținut căile DOMNULUI și nu m-am abătut cu stricăciune de la Dumnezeul meu.

23Pentru că toate judecățile lui au fost înaintea mea; și cât despre statutele lui, nu m-am depărtat de ele.

24Am fost de asemenea integru înaintea lui și m-am păzit de nelegiuirea mea.

25De aceea DOMNUL mi-a întors conform dreptății mele, conform curăției mâinilor mele înaintea ochilor săi.

26Cu cel milos te vei arăta milos; și cu omul integru te vei arăta integru.

27Cu cel pur te vei arăta pur; și cu cel pervers te vei arăta fără gust.

28Și pe poporul chinuit îl vei salva; dar ochii tăi sunt asupra celor trufași, ca să îi înjosești.

29Fiindcă tu ești candela mea DOAMNE și DOMNUL îmi va lumina întunericul.

30Căci cu tine am alergat asupra unei cete; și cu Dumnezeul meu am sărit peste zid.

31Cât despre Dumnezeu, calea lui este desăvârșită, cuvântul DOMNULUI este încercat; el este o pavăză pentru toți cei ce se încred în el.

32Căci cine este Dumnezeu în afară de DOMNUL? Și cine este o stâncă în afară de Dumnezeul nostru?

33Dumnezeu este tăria și puterea mea; și îmi face calea desăvârșită.

34El îmi face picioarele ca ale căprioarei și mă așază pe locurile mele înalte.

35Îmi deprinde mâinile la război, ca brațele mele să frângă un arc de oțel.

36Tu de asemenea mi-ai dat scutul salvării tale; și bunătatea ta m-a făcut mare.

37Mi-ai lărgit pașii sub mine, încât picioarele mele nu au alunecat.

38Am urmărit pe dușmanii mei și i-am nimicit și nu m-am întors înapoi până nu i-am mistuit.

39Și i-am mistuit și i-am rănit, încât nu erau în stare să se ridice; da, sunt căzuți sub picioarele mele.

40Fiindcă m-ai încins cu tărie pentru bătălie, ai supus sub mine pe cei ce s-au ridicat împotriva mea.

41Mi-ai dat de asemenea gâturile dușmanilor mei, ca să îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.

42Au privit, dar nu era nimeni să îi salveze; strigau chiar către DOMNUL, dar nu le-a răspuns.

43Atunci i-am pisat mărunt ca țărâna pământului, i-am călcat ca pe noroiul străzii și i-am împrăștiat.

44M-ai scăpat de asemenea de luptele poporului meu, m-ai ținut să fiu capul păgânilor, un popor pe care nu l-am cunoscut, mă va servi.

45Străinii mi se vor supune; imediat ce aud, vor asculta de mine.

46Străinii se vor ofili și de teamă vor ieși din locurile lor închise.

47DOMNUL trăiește; și binecuvântată fie stânca mea; și să fie înălțat Dumnezeul stâncii salvării mele.

48Dumnezeu este cel ce îmi face dreptate și care doboară popoarele sub mine,

49Și care mă scoate din mâna dușmanilor mei; tu de asemenea m-ai înălțat deasupra celor ce s-au ridicat împotriva mea; m-ai eliberat de omul violent.

50De aceea îți voi aduce mulțumiri, DOAMNE, printre păgâni și voi cânta laude numelui tău.

51El este turnul salvării pentru împăratul său; și arată milă unsului său, lui David și seminței lui pentru totdeauna.

가정 예배 · 신약

갈라디아서 2

본문 열기 →
2장

The Gospel to the Gentiles Affirmed by the Apostles

1Apoi, după paisprezece ani, am urcat din nou la Ierusalim cu Barnaba și l-am luat și pe Titus cu mine.

2Și conform unei revelații am urcat și le-am prezentat acea evanghelie pe care o predic printre neamuri și personal celor care erau renumiți, ca nu cumva în vreun fel să alerg sau să fi alergat în zadar.

3Dar nici Titus, care era cu mine, grec fiind, nu a fost constrâns să se circumcidă,

4Și aceasta din cauza fraților falși, furișați, care au intrat în ascuns să spioneze libertatea noastră pe care o avem în Cristos Isus, ca să ne aducă în sclavie,

5Acestora nici măcar un moment nu le-am cedat prin supunere, pentru ca adevărul evangheliei să rămână în continuare cu voi.

6Dar de la aceștia, care considerați a fi ceva (orice ar fi fost ei, pentru mine nu este nicio diferență; Dumnezeu nu are în vedere fața omului), fiindcă aceștia, care considerați a fi ceva, în discuții nu mi-au adăugat nimic.

7Ci din contră, văzând că evanghelia necircumciziei îmi fusese încredințată mie, așa cum lui Petru îi fusese încredințată cea a circumciziei,

8(Fiindcă cel ce a lucrat cu putere în Petru pentru apostolia circumciziei, a lucrat și în mine pentru neamuri),

9Și după ce Iacov și Chifa și Ioan, cei considerați a fi stâlpi, au priceput harul ce mi-a fost dat, mi-au dat mie și lui Barnaba mâinile drepte ale părtășiei, ca noi să mergem la păgâni, iar ei la circumcizie;

10Numai să ne amintim de cei săraci, ceea ce m-am și străduit să fac.

Paul Rebukes Peter at Antioch

11Dar când Petru a venit la Antiohia, m-am împotrivit lui pe față, fiindcă era de învinuit.

12Fiindcă înainte de venirea unora de la Iacov, mânca cu neamurile; dar când au venit, s-a retras și s-a separat, temându-se de cei din circumcizie.

13Și ceilalți iudei s-au fățărnicit și ei cu el, încât și Barnaba a fost atras în fățărnicia lor.

14Dar când am văzut că nu umblau cu integritate, conform cu adevărul evangheliei, i-am spus lui Petru în fața tuturor: Dacă tu, iudeu fiind, trăiești ca neamurile și nu ca iudeii, de ce constrângi neamurile să trăiască în felul iudeilor?

Justified by Faith

15Noi suntem prin natură iudei și nu păcătoși dintre neamuri,

16Știind că un om nu este declarat drept prin faptele legii, ci prin credința lui Isus Cristos, am crezut și noi în Isus Cristos, ca să fim declarați drepți prin credința lui Cristos și nu prin faptele legii, pentru că prin faptele legii nicio carne nu va fi declarată dreaptă.

17Dar dacă, în timp ce căutăm să fim declarați drepți prin Cristos, ne-am găsit și pe noi înșine păcătoși, este atunci Cristos servitorul păcatului? Nicidecum!

18Căci dacă zidesc din nou cele pe care le-am distrus, mă fac pe mine însumi călcător de lege.

19Fiindcă eu, prin lege, am murit față de lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu.

20Sunt crucificat împreună cu Cristos totuși trăiesc, dar nu eu, ci Cristos trăiește în mine; și viața pe care o trăiesc acum în carne, o trăiesc prin credința Fiului lui Dumnezeu, care m-a iubit și s-a dat pe sine însuși pentru mine.

21Nu zădărnicesc harul lui Dumnezeu, căci dacă dreptatea vine prin lege, atunci Cristos a murit în zadar.

개인 경건 · 구약/시편

에스겔 29

본문 열기 →
29장

Judgment on Pharaoh of Egypt Like a Great Monster

1În anul al zecelea, în luna a zecea, în a douăsprezecea zi a lunii, cuvântul DOMNULUI a venit la mine, spunând:

2Fiu al omului, îndreaptă-ți fața împotriva lui Faraon, împăratul Egiptului, și profețește împotriva lui și împotriva întregului Egipt.

3Vorbește și spune: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, eu sunt împotriva ta, Faraon, împărat al Egiptului, dragonul cel mare care stă întins în mijlocul râurilor lui, care a spus: Râul meu este al meu și eu l-am făcut pentru mine însumi.

4Dar eu îți voi pune cârlige în fălci și voi face ca peștii din râurile tale să se lipească de solzii tăi și te voi scoate din mijlocul râurilor tale și toți peștii râurilor tale se vor lipi de solzii tăi.

5Și te voi lăsa aruncat în pustie, pe tine și pe toți peștii râurilor tale; vei cădea peste câmpurile deschise; nu vei fi strâns, nici adunat; te-am dat ca mâncare fiarelor câmpului și păsărilor cerului.

6Și toți locuitorii Egiptului vor cunoaște că eu sunt DOMNUL, pentru că ei au fost un toiag de trestie pentru casa lui Israel.

7Când te-au apucat de mână, tu te-ai frânt și le-ai sfâșiat tot umărul; și când s-au rezemat de tine, te-ai frânt și ai făcut toate coapsele lor să rămână nemișcate.

8De aceea astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, voi aduce o sabie asupra ta și voi stârpi din tine pe om și pe animal.

9Și țara Egiptului va fi pustiită și goală; și ei vor cunoaște că eu sunt DOMNUL, pentru că el a spus: Râul este al meu și eu l-am făcut.

10Iată, de aceea eu sunt împotriva ta și împotriva râurilor tale și voi face țara Egiptului în întregime risipită și pustiită, de la turnul din Siene până la granița Etiopiei.

11Nici picior de om nu va trece prin ea, nici picior de animal nu va trece prin ea, nici nu va fi locuită patruzeci de ani.

12Și voi face țara Egiptului o pustietate în mijlocul țărilor pustiite, iar cetățile ei printre cetățile risipite vor fi pustiite patruzeci de ani; și îi voi împrăștia pe egipteni printre națiuni și îi voi risipi prin țări.

13Totuși astfel spune Domnul DUMNEZEU: La sfârșitul a patruzeci de ani voi aduna pe egipteni dintre popoarele unde au fost împrăștiați;

14Și voi întoarce înapoi pe captivii Egiptului și îi voi face să se întoarcă în țara Patros, în țara locuinței lor; și vor fi acolo o împărăție înjosită.

15Va fi cea mai înjosită dintre împărății; nu se va mai înălța deasupra națiunilor; fiindcă îi voi micșora, ca să nu mai conducă peste națiuni.

16Și nu va mai fi încrederea casei lui Israel, care le aduce nelegiuirea în amintire, când se vor uita după ei; ci ei vor cunoaște că eu sunt Domnul DUMNEZEU.

The Land of Egypt Given to Nebuchadnezzar

17Și s-a întâmplat în al douăzeci și șaptelea an, în luna întâi, în ziua întâi a lunii, că a venit cuvântul DOMNULUI la mine, spunând:

18Fiu al omului, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a făcut ca armata lui să servească un mare serviciu împotriva Tirului; fiecare cap a fost chelit și fiecare umăr jupuit; totuși el nu a avut plată, nici armata lui, pentru Tir, pentru serviciul pe care l-a servit împotriva lui;

19De aceea astfel spune Domnul DUMNEZEU: Iată, eu voi da țara Egiptului lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului; și el îi va lua mulțimea și îi va lua jaful și îi va lua prada; și aceasta va fi plata pentru armata lui.

20I-am dat țara Egiptului pentru munca lui cu care a servit împotriva acestuia, deoarece ei au lucrat pentru mine, spune Domnul DUMNEZEU.

21În acea zi voi face cornul casei lui Israel să înmugurească și îți voi da deschiderea gurii în mijlocul lor; și ei vor cunoaște că eu sunt DOMNUL.

개인 경건 · 신약

시편 78:1-37

본문 열기 →
78장

God's Deeds Handed Down to the Generations

1Deschide urechea, poporul meu, la legea mea, aplecați-vă urechile la cuvintele gurii mele.

2Îmi voi deschide gura în parabolă, voi rosti vorbe adânci din vechime,

3Pe care noi le-am auzit și le-am cunoscut și pe care părinții noștri ni le-au spus.

4Nu le vom ascunde de copiii lor, arătând generației care vine laudele DOMNULUI și puterea lui și lucrările lui minunate pe care le-a făcut.

5Fiindcă el a întemeiat o mărturie în Iacob și a rânduit o lege în Israel, pe care a poruncit-o părinților noștri, ca ei să le vestească copiilor lor,

6Ca generația care vine să le cunoască, chiar copiii care se vor naște; ei se vor ridica și le vor vesti copiilor lor,

7Ca ei să își pună speranța în Dumnezeu și să nu uite lucrările lui Dumnezeu, ci să țină poruncile lui,

8Și să nu fie ca părinții lor, o generație încăpățânată și răzvrătită, o generație care nu și-a îndreptat inima și al cărei duh nu a fost neclintit cu Dumnezeu.

9Copiii lui Efraim, înarmați și purtând arcuri, au dat înapoi în ziua bătăliei.

10Nu au ținut legământul lui Dumnezeu și au refuzat să umble în legea lui;

11Și au uitat lucrările lui și minunile lui pe care li le-a arătat.

12Lucruri minunate a făcut el înaintea părinților lor, în țara Egiptului, în câmpia Țoanului.

13A despărțit marea și i-a făcut să treacă prin ea; și a făcut apele să stea ca o movilă.

14De asemenea în timpul zilei i-a condus cu un nor și toată noaptea cu o lumină a focului.

15A despicat stâncile în pustie și le-a dat să bea ca din marile adâncuri.

16De asemenea a scos izvoare din stâncă și a făcut apele să curgă asemenea râurilor.

17Iar ei au păcătuit încă și mai mult împotriva lui, provocându-l pe cel Preaînalt în pustie.

18Și au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerând carne pentru pofta lor.

19Da, au vorbit împotriva lui Dumnezeu, au spus: Poate să întindă Dumnezeu o masă în pustie?

20Iată, el a lovit stânca, astfel că apele au țâșnit și izvoarele au inundat; poate el să dea și pâine? Poate face rost de carne pentru poporul său?

21De aceea DOMNUL a auzit și s-a înfuriat, așa că un foc a fost aprins împotriva lui Iacob și mânie de asemenea s-a ridicat împotriva lui Israel,

22Deoarece nu au crezut în Dumnezeu și nu s-au încrezut în salvarea lui,

23Deși a poruncit norilor de deasupra și a deschis ușile cerului,

24Și a plouat mană peste ei, pentru a mânca și le-a dat din grânele cerului.

25Omul a mâncat mâncarea îngerilor, le-a trimis mâncare pe săturate.

26El a făcut ca un vânt de est să bată în cer și prin puterea lui a adus vântul de sud.

27De asemenea el a plouat carne peste ei ca țărâna și păsări cu pene ca nisipul mării.

28Și le-a lăsat să cadă în mijlocul taberei lor, în jurul locuințelor lor.

29Așa că au mâncat și au fost bine săturați, căci le-a dat după propria lor poftă;

30Nu s-au abătut de la pofta lor. Dar pe când le era mâncarea încă în gură,

31Furia lui Dumnezeu a venit peste ei și a ucis pe cei mai grași dintre ei și a doborât pe cei aleși ai lui Israel.

32Totuși au mai păcătuit și nu au crezut, în ciuda lucrărilor lui minunate.

33De aceea a mistuit zilele lor în deșertăciune și anii lor în tulburare.

34Când i-a ucis, atunci l-au căutat și s-au întors și l-au căutat devreme pe Dumnezeu.

35Și și-au amintit că Dumnezeu era stânca lor și Dumnezeul cel Preaînalt, răscumpărătorul lor.

36Cu toate acestea l-au lingușit cu gura lor și l-au mințit cu limbile lor.

37Pentru că inima lor nu era dreaptă cu el, nici nu au fost neclintiți în legământul lui.